"Fara titlu"

Imi aduc aminte si in prezent, cum s-a strecurat pentru prima data subtil in mine. Nu am stiut cum s-o definesc, era oarecum palpabila la atingere, calda, blanda, jucausa,luminoasa si ti se cuibarea in suflet ca o lumina puternica ce vroia parca sa-ti iasa prin iris, pentru ca toata lumea sa te remarce. Am crezut ca este o ...stea. Numai stelele lumineza sau cel putin asa o percepeam eu "precum o stea, un astru luminos".
In timp ce ii cautam o definitie, a plecat, si-a luat zborul, a fugit fara nicio vorba, fara sa-mi spuna de vreo reintoarcere, s-a ascuns de mine preferand vazduhul. A plecat, mi-am zis.
Vreti sa stiti ce a urmat dupa plecarea ei ? Urat, negru, intuneric, pustiu, sentimentul ca nu te mai stii, ca nu apartii nimanui, ca nimic din ceea ce faci nu are relevanta pentru tine, ai insomnii , esti bolnav si nu vrei decat sa stai singur cu ochii deschisi catre cer. Degeaba o implori sa vina, ea nu vine cand vrei tu, degeaba ii promiti ca vei avea mai multa grija de ea, ..ea?... ea nu vine, nu va agitati.
A trecut ceva timp , ma obisnuisem deja cu ideea ca nu va mai fi in fiinta mea, pana cand intr-o zi brusc m-a izbit din nou. A venit, mi-am zis. Din nou acea caldura mi-a inundat sufletul, lumina era mai vie, mai puternica, era mai jucausa, ma domina din nou. De data asta si-a infipt ghearele in mine, ma durea la propriu si nu stiam cum sa-i spun pe nume ca sa inceteze, sa nu ma mai ademeneasca in cursa ei, vroiam sa plece, nu eram pregatita pentru a mi se rascoli sufletul din nou. Cand esti pregatit??.
De data asta a stat ceva timp in mine. Perioada ce a urmat a fost una luminoasa precum este ea, mi-a placut orice am vazut, orice am incercat, orice ce mi s-a dat sa infaptuiesc, orice actiune si inactinue la care am fost supusa. Imi aduc aminte ca era calma, ma cunosteam pe mine, vedeam lumea toata, aveam toate simturile acutizate si cand nimeream o unda negativa pe langa mine mai ca izbucneam in hohote de ras, ignorand-o.Aproape ca mi-a soptit si numele ei, insa nu l-am auzit clar.

Mi-a sunat desteptatorul si cand am intredeschis ochii ma durea tot corpul, aveam un gust amar in gura si o stare febrila.



A plecat din nou. Din nou, mi-am spus. Ce fac? Cum pot sa o prind? Vreau sa stai. Vreau sa "mori" odata cu mine, de ce esti trecatoare??? Pentru ce vii? Iti fac atata rau??? Nu ma vrei?? Spune-mi macar numele tau!Unde te pot gasi? In zadar rugamintile mele, nimeni nu ma auzea, nimeni nu ma vedea, nimeni nu-mi putea da o mana de ajutor. Din nou singura...din nou negru, din nou acea liniste chinuitoare. Am ramas doar cu amintirea ei. Fara ea ma simt un suflet gol.


Am crescut, m-am maturizat, timpul a trecut si am mai invatat una, alta, nimic maret, doar eu si viata mea linistita.


Relaxare! Ma relaxam fumand o tigara, fara sa socializez cu nimeni, cand din neant o zaresc! spaima a fost cea care m-a cuprins prima. Vroiam sa fug dar ea se apropia de mine cu o viteza suprareala. Nu! Nu vreau sa-mi intri iarasi, ramai te rog afara....cauta-ti alt suflet, pe al meu l-ai nenorocit deja. Ce ai? Chiar nu intelegi? Opreste-te, nu-ti dau voie!



A intrat, insa fara voia mea. Era parca misterioasa de data asta si mareata, exact cum am spus precum un astru. De data asta a vorbit cu mine, mi-a soptit numele, comunica cu mine, mi-am spus . Din nou cunoasterea de sine, din nou caldura ce imi inunda tot trupul, nu am dormit trei zile rugand-o sa vorbeasca cu mine, ba mai mult sa-mi promita ca nu va mai pleca din mine. Liniste. Imi place linistea dar aceasta era chinuitoare, nu-mi placea, in spatele ei era spaima, grijia ca va pleca din nou . In acea dimineata nu m-a sculat ceasul desteptator, ci ea. Mi-a spus trezete-te Andreea, nu ma vezi, esti oarba din nou....am sa plec din nou, dar nu uita eu vin, ma reintorc tot timpul. Atunci mi-am strans pantecul cu putere si am fortat-o sa-mi spuna numele ei. Mi-a ras in fata, ramanand uimita ca poate sa-mi scape din maini atat de usor si s-a evaporat pur si simplu.


Gata! Indeajuns, eu nu o voi mai primi.


Liniste....


Negru....


- Imi duci tu hartia asta la secretariat?



-Desigur, cu mare placere


-Multumesc, Andreea


-Nu ai de ce, oricand daca te pot ajuta, de ce nu?


..Hartia, asa ce bine, am rezolvat-o, mi-am terminat si actele pentru azi , yuupyyy sunt fericita, ah...pardon, ma scuzati..ce? ce faci? nu!!!


Ce maretie, uite si petale de trandafiri....dansez cu tine! Cine si-ar fi inchipuit, vreodata? Plutim, ne rasucim in varfurile picioarelor ca apoi sa plutim din nou . Acum iti stiu numele, eram atat de imatura cand veneai la mine, dar acum te stiu, te percep, ai un iz atat de puternic incat te-am memorat in simtul meu olfactiv, cu siguranta acum te percep din o mie de iz-uri.


Da! cu siguranta sunt mult mai matura, acum ma cunosc, stiu ce ma incanta , stiu ce-mi place si ce nu , mai am de aflat multe insa te-ai convins de mine in sfarsit, ca merita sa ramai cu mine chiar daca uneori te uit in mine, nu-ti mai vorbesc si sunt indiferenta. Iarata-ma ca sunt asa uneori, sunt om si am slabiciuni, vulnerabilitati pe care nu mi le pot infrana si mai stiu ca sunt mandra dar nu din prostie ci din gena...cred....dar iti recunosc suprematia si te plac enorm.....cine nu te place??? esti mereu controversata, criticata, apreciata de oameni ....esti de neinteles uneori dar asta pentru ca suntem orbi, imaturi, mandri, rai si nepoliticosi cu tine. Nu te supara pe noi , nu pleca dintre noi , nu vezi ce rau ne este fara tine??? .


Azi, acum cand scriu este in mine iar intuitia mea imi spune ca va ramane atata timp cat vreau eu ...o am la "mana" deci.....ma voi ruga mereu sa nu uit de tine si sa fiu vrednica de tine, ba mai mult sa-mi castig dreptul de a te merita pentru totdeauna, sa-mi spui la sfarsitul vietii ca ai fost mandra de mine asa cum parintii spun copiilor lor.


Draga mea, lumina mea ...eu sper sa te merit.


Vreau sa raman pe drumul tau ....nu ma lasa sa alunec, hai da-mi mana sa nu cad de pe acest stramt drum...vrei?

..................................................
- Hartia este deja pe traseul ei


- Multumesc ...dar ce ai in ochi?


-Ei...cum nu ai intalnit-o ? Desi, nu cred, ea vine la toti...


-Nu.....sau parca.... dar nu stiu cum se cheama...


-Ti-as spune ca sa o recunosti altadata, dar sa nu mai spui la nimeni, nu as vrea sa se supere pe mine...


- Da, promit ca nu voi spune..


-Te cred, are un nume atat de fragil precum este ea...o cheama ..."Fericirea".




O seara buna tuturor.