Gabriel....

Si pentru ca, in alte postari mai vechi, am " afirmat" ca voi scrie numai sa-mi refulez frustarile asimilate, iata ca reapar din nou pe blog cu o noua scriere, scriere din care mi-as dori tare mult sa invat chiar si eu ori de cate ori am s-o recitesc, sa-mi fie mereu calauzitoare in viata mea mica, in lumea mea fara de glas, in inima mea stramta si in irisul meu micut care oricum nu intelege multe din ce vede.

Interactionez zi de zi cu oameni, care mai de care mai colorati, insa cei care imi lasa cel mai amar gust in gura sunt oamenii rai.Cand spun rai , ma refer la acei oameni cu adevarat rai, malefici din care rautatea emanata este modul lor de a supravietui, practic de a respira.

Nu vreau sa starui la acesti oameni dintr-un motiv foarte intemeiat si anume acestia nu se mai "vindeca", rautatea exista in gena lor, in porii lor, face parte din " coloana lor vertebrala".

Ceea ce ma frapeaza este acea rautate care ne cuprinde "uneori" pe noi, noi care

credem ca suntem buni, candizi, destepti, cei mai cei. De fapt aici este problema postarii mele, cum tocmai noi de care avem o impresie personala extrem de buna dusa la cel mai inalt grad, tocmai noua sa ni se reproseze ca suntem rai??

Mda...rai! Ca poate intr-o zi sunt malitioasa este de inteles, se intampla, dar sa fiu rea, sa gandesc rau mai mereu si sa am impresia ca ceea ce fac e bine , consider ca e grav.

Rautatea este o slabiciune si punct. Sunt convinsa si sustin ca rautatea , mania,vorbele rele , provin de la oamenii care au o slabiciune necunoscuta inca .

Rautatea sub orice forma este o arma urata, meschina, mizerabila, si daca te folosesti de aceasta zi de zi, ora de ora, te insereaza direct in categoria de "javre".

Oare toate greutatile pe care le depasim nu ne face sa fim mai buni? cand suntem bolnavi recurgem repede la "bunatatea" celui de sus pentru a scapa repede de povara bolii, cand suntem zdraveni uitam, suntem "noi" din nou.

De ce nu ne putem bucura de ,,,,viata noastra, de parinti , de zambetul barbatului din coltul strazii, de batrana care tocmai te intreaba ce scrie pe eticheta si mai ales de ce uitam sa ne iubim iubitii/iubitele pe care i-am/le-am cautat de o "eternitate"??? din rautate? din derivatul rautatii si anume mandrie? din slabiciune, oare?

Slabiciune pentru ca intr-un anumit timp trait ti s-au retezat aripile? pentru ca am dat totul candva si nu mai putem? pentru ca ni s-au inselat asteptarile? pentru ca vedeam curcubeu si era de fapt gri totul? pentru ca am fost nevoiti sa traim precum "cainii"??pentru ca ne-am nascut? Scuzati-ma... RAHAT!

De ce as lasa slabiciunea sa mi cuprinda sufletul? oare nu el este cel mai de pret??? de ce sa nu-l acopar poate cu umbra celui drag (vb cantecului)???.

Si daca descoperim slabiciunea ce facem? va spun eu ...ne VICTIMIZAM!!!! halal....nu mi-a placut niciodata victimizarea! plansetul aratat celorlalti...credeti ca le pasa???? pe moment poate, dar momentul e trecator.

Suntem asa de slabi sa o dam in rautate???? oare nu putem sa ne ridicam din nou??? sa iubim din nou ??? sa nu fim orbi??? sau poate preferam sa fim rai, slabi si cine ne cunoaste sa ne accepte asa! oare ne accepta??? NU!

Slabiciunea este rea este de fapt rautate! iti putrezeste maruntaiele dinauntrul tau, iti intuneca irisul, mintea, te raceste la minus....grade, te face de ocolit, de evitat, de neintrebat, de ...ceva ce incepe cu "ne".

Slabiciunea se vede pe chipul tau, iti lasa urme urate, te incrunta, te face sa zbieri, sa urli, sa te revolti pe o fapta imaginara, te seaca de frumosul din tine, acordurile muzicii nu le mai auzi clar, nu te mai simti decat......strans in menghina.

Invata! Vindeca-te prin surasul unui copil nevinovat, prin parfumul crinilor, prin prajitura mamei tale, prin linsul cainelui ce te vede stand in usa de la intrare, prin soarele ce te trezeste din pat la o ora destul de matinala pentru tine, prin linistea diminetii, prin visare.

Fa-ti lumea ta cel putin 5 minute pe zi...intra mai des in aceasta lume si incepe sa o cladesti pas cu pas si nu te grabi, usor, nu ne grabeste nimeni ,,,nimeni..... si este asa de... liniste..ssttt auzi linistea?? aici in lumea noastra,,, suntem asa de iubiti ,,,,atat de buni ,,,,,atat de ,,minunati cu altii, cu noi ,,,,cu lumea ...si... lumea? e atat de buna...te incalzeste cu privirea ei ,,,,toata lumea vrea sa te tina in brate,,,sa te sarute,,,sa te felicite ca ai scapat de slabiciune.....e minunat ...acela nu este Gabriel???? ce alb este!!! si atat de blond...ce privire albastra!!! curge miere cumva???? si trandafirii aceia rosii , parca li s-au frant tepii ,,,nu e frumos?? cat de frumoasa este acea lumina rosie!! vii si tu cu mine??? ma insotesti???vrei sa-mi cunosti lumea?? cu bine si cu rau??? vrei sa faci parte din ea???dar din mine???merita sa ne infrangem slabiciunea??? eu spun ca da! tu?

Sfat: Incercati sa vedeti "lumea" prin ochii unui copil!!! e divin!!! este ...copilaros...si ce daca? mai bine copilaros decat cu slabiciunea in coada!! copilaria nu este din rautate ci din naivitate...din curat...din dragoste....din rasfat pentru persoana ta sau poate rasfatul s-a oprit la o varsta frageda si inca mai avem nevoie de el, ceea ce rezulta copilarie....te intrebi??? da....poate avem nevoie de mai multa copilarie....nu se spune ca, copii simt cel mai bine omul matur???? pai atunci e bine daca esti copilaros, asa poti simti si slabiciunea! nu-i asa?

Va sarut......nu fiti slabi...fiti puternici....merita sa incercati.......uitati raul ....evitati raul...invatati din rau...el de fapt te cladeste ...convertiti raul in bine......

Si va promit ceva...in seara asta ma voi ruga pentru toate sufletele disperate....sunt convinsa ca va avea efect.....