Gabriel....

Si pentru ca, in alte postari mai vechi, am " afirmat" ca voi scrie numai sa-mi refulez frustarile asimilate, iata ca reapar din nou pe blog cu o noua scriere, scriere din care mi-as dori tare mult sa invat chiar si eu ori de cate ori am s-o recitesc, sa-mi fie mereu calauzitoare in viata mea mica, in lumea mea fara de glas, in inima mea stramta si in irisul meu micut care oricum nu intelege multe din ce vede.

Interactionez zi de zi cu oameni, care mai de care mai colorati, insa cei care imi lasa cel mai amar gust in gura sunt oamenii rai.Cand spun rai , ma refer la acei oameni cu adevarat rai, malefici din care rautatea emanata este modul lor de a supravietui, practic de a respira.

Nu vreau sa starui la acesti oameni dintr-un motiv foarte intemeiat si anume acestia nu se mai "vindeca", rautatea exista in gena lor, in porii lor, face parte din " coloana lor vertebrala".

Ceea ce ma frapeaza este acea rautate care ne cuprinde "uneori" pe noi, noi care

credem ca suntem buni, candizi, destepti, cei mai cei. De fapt aici este problema postarii mele, cum tocmai noi de care avem o impresie personala extrem de buna dusa la cel mai inalt grad, tocmai noua sa ni se reproseze ca suntem rai??

Mda...rai! Ca poate intr-o zi sunt malitioasa este de inteles, se intampla, dar sa fiu rea, sa gandesc rau mai mereu si sa am impresia ca ceea ce fac e bine , consider ca e grav.

Rautatea este o slabiciune si punct. Sunt convinsa si sustin ca rautatea , mania,vorbele rele , provin de la oamenii care au o slabiciune necunoscuta inca .

Rautatea sub orice forma este o arma urata, meschina, mizerabila, si daca te folosesti de aceasta zi de zi, ora de ora, te insereaza direct in categoria de "javre".

Oare toate greutatile pe care le depasim nu ne face sa fim mai buni? cand suntem bolnavi recurgem repede la "bunatatea" celui de sus pentru a scapa repede de povara bolii, cand suntem zdraveni uitam, suntem "noi" din nou.

De ce nu ne putem bucura de ,,,,viata noastra, de parinti , de zambetul barbatului din coltul strazii, de batrana care tocmai te intreaba ce scrie pe eticheta si mai ales de ce uitam sa ne iubim iubitii/iubitele pe care i-am/le-am cautat de o "eternitate"??? din rautate? din derivatul rautatii si anume mandrie? din slabiciune, oare?

Slabiciune pentru ca intr-un anumit timp trait ti s-au retezat aripile? pentru ca am dat totul candva si nu mai putem? pentru ca ni s-au inselat asteptarile? pentru ca vedeam curcubeu si era de fapt gri totul? pentru ca am fost nevoiti sa traim precum "cainii"??pentru ca ne-am nascut? Scuzati-ma... RAHAT!

De ce as lasa slabiciunea sa mi cuprinda sufletul? oare nu el este cel mai de pret??? de ce sa nu-l acopar poate cu umbra celui drag (vb cantecului)???.

Si daca descoperim slabiciunea ce facem? va spun eu ...ne VICTIMIZAM!!!! halal....nu mi-a placut niciodata victimizarea! plansetul aratat celorlalti...credeti ca le pasa???? pe moment poate, dar momentul e trecator.

Suntem asa de slabi sa o dam in rautate???? oare nu putem sa ne ridicam din nou??? sa iubim din nou ??? sa nu fim orbi??? sau poate preferam sa fim rai, slabi si cine ne cunoaste sa ne accepte asa! oare ne accepta??? NU!

Slabiciunea este rea este de fapt rautate! iti putrezeste maruntaiele dinauntrul tau, iti intuneca irisul, mintea, te raceste la minus....grade, te face de ocolit, de evitat, de neintrebat, de ...ceva ce incepe cu "ne".

Slabiciunea se vede pe chipul tau, iti lasa urme urate, te incrunta, te face sa zbieri, sa urli, sa te revolti pe o fapta imaginara, te seaca de frumosul din tine, acordurile muzicii nu le mai auzi clar, nu te mai simti decat......strans in menghina.

Invata! Vindeca-te prin surasul unui copil nevinovat, prin parfumul crinilor, prin prajitura mamei tale, prin linsul cainelui ce te vede stand in usa de la intrare, prin soarele ce te trezeste din pat la o ora destul de matinala pentru tine, prin linistea diminetii, prin visare.

Fa-ti lumea ta cel putin 5 minute pe zi...intra mai des in aceasta lume si incepe sa o cladesti pas cu pas si nu te grabi, usor, nu ne grabeste nimeni ,,,nimeni..... si este asa de... liniste..ssttt auzi linistea?? aici in lumea noastra,,, suntem asa de iubiti ,,,,atat de buni ,,,,,atat de ,,minunati cu altii, cu noi ,,,,cu lumea ...si... lumea? e atat de buna...te incalzeste cu privirea ei ,,,,toata lumea vrea sa te tina in brate,,,sa te sarute,,,sa te felicite ca ai scapat de slabiciune.....e minunat ...acela nu este Gabriel???? ce alb este!!! si atat de blond...ce privire albastra!!! curge miere cumva???? si trandafirii aceia rosii , parca li s-au frant tepii ,,,nu e frumos?? cat de frumoasa este acea lumina rosie!! vii si tu cu mine??? ma insotesti???vrei sa-mi cunosti lumea?? cu bine si cu rau??? vrei sa faci parte din ea???dar din mine???merita sa ne infrangem slabiciunea??? eu spun ca da! tu?

Sfat: Incercati sa vedeti "lumea" prin ochii unui copil!!! e divin!!! este ...copilaros...si ce daca? mai bine copilaros decat cu slabiciunea in coada!! copilaria nu este din rautate ci din naivitate...din curat...din dragoste....din rasfat pentru persoana ta sau poate rasfatul s-a oprit la o varsta frageda si inca mai avem nevoie de el, ceea ce rezulta copilarie....te intrebi??? da....poate avem nevoie de mai multa copilarie....nu se spune ca, copii simt cel mai bine omul matur???? pai atunci e bine daca esti copilaros, asa poti simti si slabiciunea! nu-i asa?

Va sarut......nu fiti slabi...fiti puternici....merita sa incercati.......uitati raul ....evitati raul...invatati din rau...el de fapt te cladeste ...convertiti raul in bine......

Si va promit ceva...in seara asta ma voi ruga pentru toate sufletele disperate....sunt convinsa ca va avea efect.....

ISUS!

Mi-am promis ca ori de cate ori, ma voi duce intr-o tara straina imi voi lua un suvenir, insa nu magneti sau chestii gen, mai degraba pentru a-mi intregii colectia de icoane, de una in plus aveam nevoie.
De fapt tanjeam sa gasesc o icoana draga sufletului meu, iar pentru asta am cautat zile in sir prin Corfu, pana cand am ajuns sa vizitez Corfu Town .
Despre Corfu Town am multe sa va spun, insa voi face un subiect distinct, ceea ce vreau eu sa relev aici in acesta postare, este faptul ca dupa multe cautari de tot felul de icoane care mai de care mai aurite, mai lucioase, mai originale, am gasit una SPECIALA, chiar foarte speciala.
Culmea este ca, era ascunsa, undeva in spate de tot , primand bineinteles acele icoane in care Isus, este bicuit, batranicios, oropsit, plans si alte asemenea imagini(bineinteles ca El a indurat multe, insa vreau alt aer ....un aer special ochilor mei, nimeni nu uita ce a patimit insa a facut-o din dragoste pentru noi).
Reactia mea la vederea acestei icoane a fost una similara cu cea a unui copil mic cand vede jucaria lui preferata si o toaca pe mama sa ca o vrea neaparat.
Este pictata pe ceramica, este concava iar aici Isus are deasupra capului Sau raze de soare.
Nu numai ca am luat-o, insa am tinut totodata sa complimentez si artistul pentru lucrarea sa minunata (eu una l-as fi luat si acasa, sa-mi mai faca una doua ca acestea....glumesc).
Nu stiu cum a iesit in fotografii,insa vreau sa vedeti despre ce tot indrug. Vizionare placuta.
Noapte buna Bucuresti, Romania,Grecia (care curand te am descoperit ) si alte tari daca voi apuca deasemenea sa le descopar.

Grecia si ........KARAOKE!

Bineinteles cand spui Grecia spui peisaje, oameni primitori si multi zei.
Dar despre asta promit sa povestesc cu alta ocazie.
Am ales sa scriu despre Kraoke, un lucru pe care nu l - am facut niciodata in viata mea si nici nu se afla vreodata pe lista mea de prioritati.
Cine ma cunoaste personal, tete a tete, poate afirma ca ma recunoaste si cu ochii inchisi doar rostind doua vorbe. Ei bine, da! am o voce ragusita, rasunatoare (asurzitoare chiar), foarte grava si vorbesc foarte accentuat.
Imaginati-va eu si Karaoke-ul!
Si pentru ca am plecat intr-o seara pentru o scurta plimbare, impreuna cu cea mai buna prietena a mea,ne-am oprit in cel mai zgomotos club de Karaoke.
Am sa fiu concisa si la obiect. De karaoke noi toti am auzit, insa nu toti ne si avantam.
Si pentru ca aveam gatlejul uscat amandoua, am comandat cate ceva de baut, pana cand dintr-o data atmosfera se facea mai dulce cu fiecare inghititura sorbita iar oamenii (veniti de pretutindeni) deveneau cantareti adevarati, melodiosi ca si cum o auzeai pe Madonna insasi.Cand la un moment dat aud o voce miortaita in spatele meu indemnandu-ma sa cant cu ea.
Dupa doua ceasuri de alcool (caci numai in vacanta iti permiti sa bei ca porcu') ma credeam Tracy Chapman asa ca eu si cu prietena mea ne-am trezit pe scena alegandu-ne Beatels cu "yelow submarine".
Ceea ce am gasit eu a fi frapant este ca, inca de la inceput am strans o galerie de englezi ce ne-au sustinut, cu mari eforturi, pana la sfarsitul melodiei.
A fost grozav! miraculos!
A fost o incercare pe care nu credeam ca voi avea vreodata curiozitatea de a incerca in toata viata mea si nu regret nicio secunda.
O grozavie! Cat despre debutul nostru nu am decat un singur cuvant CATASTROFA! dar m-am distrat pe cinste.
P.S. Poza este facuta de prietena mea (amatoare) in timp ce "moa" ascultam un tip ce ne-a delectat toata seara cu baladele G.N.S. canta FENOMENAL! (as fii vrut sa l imbratisez si sa l pup de drag ce imi era ...p.s. cand imi sunt dragi oamenii ....asta e sentimentul care ma incearca )

Sunt cu mai putin femeie,decat alte femei, oare??

Mi s-a reprosat (nu de multe ori) faptul ca nu as fi indeajuns de "femeie".
Chiar daca stiintific vorbind, intrunesc toate"calitatile" ce definesc femeia (adica, as avea toate cele ce decurg din calitatea de a fi femeie) tot o urma de indoiala las asupra interlocutorilor mei.
Sunt de mentionat aici ca si argumente ce ma "scot" din sfera sexului frumos, urmatoarele:
- prefer de vizionat numai filmele thriller, politiste, mitologice, din vremea holocaustului, s.f.-urile uneori in detrimentul filmelor de dragoste, comedii la care cu greu ridic coltul gurii si acele filme ireale cu intamplari rupte din rai si unde viata este atat de roz incat imi face gura punga;
- deasemenea vizionez in fiecare seara (aproape), cu regularitate sportul numit "Wrestling", unde favoritii mei nu sunt nimeni altii decat Degeneration x; John Cena; Baptista si legendarul The Rock, iar in general imi place sa privesc atletii indiferent in ce sporturi performeaza;
- imi place sa citesc mai mult informatii cu privire la nutritie, medicina, filosofie, pictori in detrimentul "cum ne machiam azi", "cum ne imbracam", "ce spun zodiile", "noua colectie primavara-toamana", chiar si la poezie ma intriga mai mult Bacovia decat "dulceagul" de Blaga;
- imi place sa "trag" la sala avand modele barbatii ( acestia avand mai multa ambitie decat unele fete);
Daca toate acestea enumerate mai sus, iti scad feminitatea atunci da! sunt mai mult "barbata"!
Ca si argumente "pro" ce ar trebui sa ma includa in sfera "sexului frumos, sensibil" m-am gandit de doua ori daca as avea ceva si am gasit numai:
- imi plac copii rezulta am inca instinctul de "mama";
- imi place sa ma rasfat uneori (dar aici exista incertitudine, toti ne rasfatam);
- am grija la tinuta mea;
- port si tocuri uneori si daca ma chinui mult, uneori imi iese si un privit pe sub gene foarte fatal.
Iar daca cele insirate mai sus tot nu-mi dau credibilitate de a ma "numi" femeie, atunci mie imi pare rau , insa in viata asta raman femeie.

mizeriile din capul meu ................

Ma pun deseori in situatia "daca as fi fost barbat" , ce as face atunci ???? hmmm...greu .
Si totusi daca.....pai cateva idei ce mi strabat "capul" ar fi :
1. ma cultiv din tot si toate;
2. ma invalui intr un aer plin de mister, sa fiu fermecator, charmant, educat;
3. platesc cea mai buna "agatatoare" din lista unei "madame";
4. iubesc ca sa fiu iubit;
5. imi iau "o zburatoare (un motor)" ca sa o incerc si pe asta;
6. fac echitatie pentru ca iti impune tinuta;
7. aleg cea mai fina,educata,iubitoare femeie ce mi iese in cale la un moment dat si fac pe dracu' in patru sa nu i dau drumul de langa mine;
8. procreez un baietel, doi.....pentru sufletul meu;
9. sa scriu o carte despre orice;
cam atat !
si poate ca femeie sa am privilegiul de a sta langa acest barbat .

Lantisor si Varice!

Si...cum imi este "stilul " de a critica sa revenim deci, la o alta critica caracteristica.

Imi place aglomeratia, imi place lumea pestrita, acesta inspirandu-ma sa disting binele de rau.

Si cum stateam in aglomeratie, asteptandu-mi metroul sa ma duca in ale mele "chestiuni" personale, intrezaream lumea care urca si cobora grabita, pasiva, galagioasa etc etc.

Admiram pustioace de liceu / facultate unele adorabile si remarcabile de-a dreptul, placute la primul zarit, mirosind a levantica, imbracate ca pentru varsta lor, unele mai sport dar sublime , altele mai cochete dar nu extravagante si cate si mai cate ...de-mi venea sa fac pact cu .....nu stiu cine...sa mai fiu si eu de varsta lor.

Si ca sa vezi ...dintr-o data schimbandu-mi privirea ma oripileaza intr-o secunda cineva; o femeie de varsta mea sau mai matura (nu sunt genul care sa aprecieze varsta), imbracata toata in galben pai de sus pana jos, cu niste pantofi de lac galbeni zgariati de mersu-i sleampat (un adevarat festin cu lacul asta si cu moda asta tampit inteleasa la noi), cu dresuri maroniu inchis ca de r...t, si cu o tinichea peste dresuri reprezentand o bratarica de picior cu multe zorzonele faurita dintr-un aliaj ce seamana mai mult cu ...exact! tinicheaua.

Si cum sa va spun ....iti atasezi acea bratarica la un picior lung, subtire, epilat, bronzat si fara VARICE! Pentru ca acea femeie scotea mai mult in evienta varicea decat bratarica.

Pacat de unele femei ...ele singure se "uratesc" zau asa.....mi-a fost mila de ea, de gusturile pe care le detine iar mie mi-a dat un exemplu de luat in seama ...ori ma duc si -mi rezolv problema cu varicea mea (de data asta) ori nu "agat" un lantisor la piciorus.

Fiti originale, excentrice daca vreti , dar sa va prinda si sa nu deveniti ridicole!!!

Lumea lor!!!!

Si pentru ca nu sunt eu in masura a "trancani"despre un subiect atat de delicat, am sa scriu doar cateva randuri despre copii autisti.
Sunt adorabili, normali ca toti copii din lume doar ca traiesc in lumea lor.
Am avut ocazia sa-i vad .....si m-au impresionat pana la lacrimi.
Dar cel mai mult m-au impresionat parintii acestora de cata putere au sa lupte in primul rand cu sistemul tarii noastre de tot cacatul!; caci nimeni la noi nu da 2 lei pe durerea parintilor, pentru educatia intr-un mediu normal si la un loc cu toti copii, stim numai sa ridicam din umeri si sa multumim lui Dzeu ca nu avem noi problema asta la copii nostri.
In rest , copii sunt minunati ......si trebuie mult efort din partea noastra a tuturor pentru a-i readuce pe un fagas normal, intr-o societate normala si ei sa devina oameni normali precum suntem majoritatea.
Si mai este ceva ..acesti copii nu vorbesc poate cu noi ...in schim acestia vorbesc cu ingerii...ce frumos! Sunt intradevar deasupra tuturor!
Sa va traiasca copiii si la multe impliniri!!!!